De ce destinul este asa crud?
Daca ea si-a ales calea si era sigura de decizia ei? Chiar daca s-a mintit pe sine pentru atata timp. Acum era pregatita sa isi strige in toate cele patru zarii dragostea/sentimentele.
Atunci sosise clipa sa redevina femeie doar pentru El. Iar el, cel care a ajutat-o si a vegheat asupra ei pana in ultimele clipe ale vietii lui, era mai mult ca fericit ca i se raspundea cu aceleasi sentimente.
Cum a putut astepta atata timp in liniste? O intrebare cu adevarat dificila. Sa fie oare adevarat ca dragostea adevarata este cea capabila sa astepte oricat si sa sacrifice orice pentru persoana iubita, chiar si pe sine?
Dar daca destinul a decis ca fericirea ei sa dureze doar cateva momente scurte pe acest pamant? Daca crudul destin le-a dat o speranta intr-un mediu atata de intunecat, doar pentru ca mai apoi sa le-o rapeasca fara pic de mila?
A auzit El oare acel strigat descumpanit al Ei, cand aceasta l-a vazut murind in bratele Ei? A simtit oare fierbinteala lacrimilor Ei cand acestea i-au atins chipul?
Asta nu se va stii probabil niciodata, va fii unul din acele lucruri care va ramane pentru totdeauna intre cei doi.
Dar ea? Va putea oare continua sa isi traiasca viata fara El? Cum sa supravietuiasca unei asemenea pierderi daca fiecare pas pe care il facea, fiecare obiect pe care il vedea ii aducea aminte? Destinul a vrut ca EA sa continue drumul pe care EL l-a ales si care i-a adus sfarsitul. El a murit ca ceea ce a fost dintotdeauna: un SOLDAT. Si tot destinul a vrut ca ei doi sa sfarseasca impreuna.
Sa fie asta un final amar sau unul dulce? Sau poate putin amandoua?
Cum sa definim oare tristetea? Dar fericirea? Dar mai ales… viata inseamna intotdeauna fericire? Sau poate avem parte de fericire si dupa moarte. In multe privinte fericirea e un concept abstract, care trece peste bariera a spatiului si timpului si e de cele mai multe ori imposibil sa o definesti in cuvinte.
Nu se stie daca a fost un final dulce sau amar. Mai bine spus a fost putin din fiecare. Probabil ca in alte circumstante, departe de razboi, de revolutie, iubirea lor ar fi avut un alt destin. Daca iubirea celor doi nu ar fi avut de trecut atatea obstacole( dorinta tatalui de a avea un mostenitor de sex barbatesc, aristocratia, regulile statutului social).
Atatea lucruri care ar fi putut sa fie… atatea fapte care ar fi putut fi schimbate… De fapt… poate ca asa a trebuit sa fie pentru ca aceasta poveste sa devina una din cele mai frumoase povesti tragice de dragoste, povesti care vor fi amintite pentru totdeauna.
